I-am dat, zâmbind, o mână de-ajutor,
i-am ascultat, în chinuri, desfrunzirea,
dar, nu i-am dat de bănuit că mor
sub stâncile ce mi-au strivit iubirea...
I-am topit suferinţele-n tăcerea
ce-o legănam la pieptul meu, cu trudă,
şi-am înţeles că n-a întâlnit durerea
deşi, de ger, avea retina udă.
M-am întrebat, în astă lume nouă,
în care viaţa nu mai e trăită,
chiar dacă-i frânt sufletul pe din două,
care din noi e cea mai împietrită?
Ea, care-şi poartă încă-n palme viaţa
deşi, sub palma fiului se frânge...,
sau... eu, zâmbind în chinuri, dimineaţa,
depun o stea, pe geana care plânge.
i-am ascultat, în chinuri, desfrunzirea,
dar, nu i-am dat de bănuit că mor
sub stâncile ce mi-au strivit iubirea...
I-am topit suferinţele-n tăcerea
ce-o legănam la pieptul meu, cu trudă,
şi-am înţeles că n-a întâlnit durerea
deşi, de ger, avea retina udă.
M-am întrebat, în astă lume nouă,
în care viaţa nu mai e trăită,
chiar dacă-i frânt sufletul pe din două,
care din noi e cea mai împietrită?
Ea, care-şi poartă încă-n palme viaţa
deşi, sub palma fiului se frânge...,
sau... eu, zâmbind în chinuri, dimineaţa,
depun o stea, pe geana care plânge.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!