Ultimul şotron

 

 

 

 

 

În seara asta parcă din ceruri curg şiroaie
de flăcări, fără număr şi fără de control,
În seara asta cerul îmi toarnă-n măruntaie
un dor imens, vulcanic, înveşmântat în gol.

În seara asta dorul cu lacrimi mă presară,
din cele mai grăbite, din cele mai amare,
Mă-neacă-n întuneric, mă urcă, mă coboară
mă fierbe-n flăcări negre, albastre şi avare.

Mi-e liniştea pierdută la capăt de peron,
călcată în picioare sub frunzele aurii,
Cu stelele de mână joc ultimul şotron
să-ţi pot aprinde luna în dreptul inimii.

În seara asta parcă din ceruri curg poeme
îngenunchiate-n umbra mirificelor nopţi,
În seara asta totul a ajuns la extreme,
se-aud stelele-n şoaptă cântându-ne la porţi.