Zori de aur

Auzeam cum toarce luna,

din fuioarele de stele,

trena noastră şi cununa

viselor nepământene.

Şoaptele-mpleteau sălbatic

săruturi înflăcărate,

ce picurau sistematic

pe trupuri, întreaga noapte.

O stea se-apleca să vadă

cum iubirea iscăleşte

suflet fără acoladă,

strângându-mă ca-ntr-un cleşte.

Vis de toamnă definită

cu iz cald, trandafiriu,

smulgea inima rănită,

ce plângea până târziu.

Nopţile au prins culoare,

stelelor le-am spălat faţa

iar în ziua următoare

Zori de aur, spărgeau gheaţă.