Cititorii mei

Translate

marți, 10 iulie 2012

Izvor de mângâiere

Când luna se sfieşte
În ochi să ne privească,
Când noaptea îşi porneşte
Tăcerea, să domnească.

Când soarele se stinge
Plângând, în valul mării,
Când dorul tău m-atinge
Cu aripa chemării.

Când versul se declară
Izvor de mângâiere,
Când struna de vioară
Sărutul cald ţi-l cere.

Când frunza se strecoară
Pe drumul haiducesc,
Precum o căprioară
Sufletul să-ţi hrănesc.

Când codrul ne invită
Răcoarea să-i sorbim
Din frunza adormită,
Vibrând să ne iubim.





2 comentarii:

â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!