Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.
Ieri, îţi răpeam sintagma din tăcere
Cu elemente vii din univers,
Dezlănțuiam în taină bariere
Și picuram iubire peste vers.
Azi, îmi săruți surâsul de pe geană
Precum preludiul unei primăveri
Când neclintita lună vrea să cearnă
Raze de stele-n despletite seri.
Ieri, aşterneai covorul năzuinţei
Pe palma sufletului meu, plăpând,
Azi, mă lovesc pereţii neputinţei
De te ascund o clipă, după gând.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!