Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.
Cum să îţi pretind lumina
Nopţilor ce-n jar uneşti,
Îngropând şi rădăcina
Clipelor ce dăruieşti?
Cum să-ţi pretind mângâiere
Când tu n-ai nimic de spus
Şi -n imensa ta tăcere
Toate stelele-au apus?
Cum să îţi pretind iubire
Când suspinul îl striveşti,
Sub coperţi de amăgire
Dintr-o carte cu poveşti?
Cum să îţi pretind tăcere
Când ecoul tău răsună
Ca un clopot, ce-n durere
Se dizolvă şi se-adună?
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!