Născut în vis

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Ieri, îţi răpeam sintagma din tăcere
Cu elemente vii din univers,
Dezlănțuiam în taină bariere
Și picuram iubire peste vers.

Azi, îmi săruți surâsul de pe geană
Precum preludiul unei primăveri
Când neclintita lună vrea să cearnă
Raze de stele-n despletite seri.

Ieri, aşterneai covorul năzuinţei
Pe palma sufletului meu, plăpând,
Azi, mă lovesc pereţii neputinţei
De te ascund o clipă, după gând.

Născut în visul dintre două lumi,
Vestești izbânda pentru-a doua oară,
Seninul dimineții ți-l asumi,
Picurând în ceasornic primăvară.

Nu se moare de placere

Pe umeri buzele-ți fierbinți mii de fiori de gheaţă caldă
Strecoară lent, nestingherit, trupul meu printre nori se scaldă,
Timpul în cerc de foc se-nvârte, Luna în ceruri s-a oprit,
Sărutul vine fără teamă, vibrez ușor, necontenit,
Lava fierbinte se strecoară peste-amândoi ca un vulcan,
Nu văd nimic în jurul meu, simt doar că eşti, simt că te am,
Te simt fierbinte cum mă domini cu sărutări și mângâieri,
Nu-mi mai dau seama dacă-i astăzi, e mâine, sau e deja ieri,
Pe coapse mâna-ți mă atinge, apoi pe sânii doritori
Ce se retrag sub mângâierea doar cu o mie de fiori,
Nu-i ceva inedit, la noi, oricare noapte-i o sărbătoare
Tot Universu-l răsfățăm și-l transforăm din spin în floare,
Ca o furtună fără seamăn sălbăticită de plăcere,
În dansul nopții noastre tandre, nu avem timp de bariere.
Vreau să te-oprești, doar o secundă și la ureche ți-am șoptit,
Dar îmi răspunzi: "din câte știu, de plăceri, nimeni n-a murit".