Nedumerire

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Poate că-n orice pădure
Mai există o liană...
Poate că-n nopțile dure
Stelele, luna își cheamă
Strop de lumină să-i fure,
Fără cea mai mică teamă
Că n-ar putea să îndure
La nesfârșit orice rană.

Poate că-n orice ființă
Mai există alinare
Iar, un gram de suferință,
Peste tot ce-înseamnă zare,
Ar avea, în consecință
O puterea uimitoare,
Pe-o liană, cu credință
Poți urca din stele-n soare.

Poate că s-a sfârșit noaptea,
Poate că-i adevărat
Sau poate abilitatea
De-a visa neîncetat
Am pierdut, urcând în nori
Pe liana din pădure
Și-am căzut în câmp de flori
Cu petale albe, pure...