Dă-mi Doamne, slovă înţeleaptă
Să mângâi sufletul rănit
De-o lume rece şi nedreaptă,
Pierdută-n scop nedefinit.
Cu mâna dreaptă, stropi de rouă,
În palma stângă, să adun
Şi-apoi cu palmele-amândouă
Pe suflete să le depun.
Dă-mi Doamne, aripi de albină,
Polenul să-l pot colecta
Din Soare, să redau lumină
Aşa cum, doar eu, ştiu puncta.
Cu mâna stângă s-ating cerul
Să-nlătur norii-ncrâncenaţi,
Aşa cum rade bărbierul
Barba celor îndoliaţi.
Dă-mi Doamne, versul tău duios
S-alin ochii înlăcrimaţi,
Nevoia unui credincios
Şi orice sfadă între fraţi.
Să mângâi sufletul rănit
De-o lume rece şi nedreaptă,
Pierdută-n scop nedefinit.
Cu mâna dreaptă, stropi de rouă,
În palma stângă, să adun
Şi-apoi cu palmele-amândouă
Pe suflete să le depun.
Dă-mi Doamne, aripi de albină,
Polenul să-l pot colecta
Din Soare, să redau lumină
Aşa cum, doar eu, ştiu puncta.
Cu mâna stângă s-ating cerul
Să-nlătur norii-ncrâncenaţi,
Aşa cum rade bărbierul
Barba celor îndoliaţi.
Dă-mi Doamne, versul tău duios
S-alin ochii înlăcrimaţi,
Nevoia unui credincios
Şi orice sfadă între fraţi.
Amin!
Postări
Mi-a plăcut poemul, a fost
RăspundețiȘtergererugăciunea mea în această
dimineaţă de Duminică!
Mulţumesc, o,zi frumoasă!
Da, Doamne!
RăspundețiȘtergereRugaciunea ta sa fie auzita de Cel de sus!
Va multumesc pentru vizita! O zi minunata, va doresc!
RăspundețiȘtergere