În cufărul cu amintiri
Am pus petală cu petală
Din cupa unei mari iubiri
Plecate, fără îndoială,
Într-un turneu spre alte zări,
Probabil mult mai luminoase,
Probabil cu mai multe flori
Mai proaspete şi mai frumoase.
Am îndesat în el fiorii
Şi clipele nepieritoare
Ce ne-aduceau pe tâmple zorii
Precum o binecuvântare.
În dans feeric de gazelă
Ne purtau paşii spre oceane,
Iar noaptea, ca o bagatelă
Ne punea aripi diafane.
Dându-ne şansa uimitoare,
De a cuprinde Universul
Până în ziua următoare,
Când învăţam la stele mersul.
În paşi de dans năucitor,
Într-o spirală argintie,
Cuprinşi de-al dragostei fior,
Cu iz gingaș de florărie.
Ne ascundeam de-o lume nouă,
Să vedem visele pulsând,
Pe stropul cristalin de rouă
Ce fremăta-n al nostru gând.
Am ferecat în scrin iubirea,
Ca pe un nesecat izvor,
Înlănţuind nefericirea
Nopţilor îmbibate-n dor.
Ne-am prins în plete fulgi de stea
Din noaptea ce se va sfârşi
Şi-n vals de vis, cu dragostea,
Spre lumea noastră vom păşi.
Postări
Ce frumosi sunt pasii spre fericire!
RăspundețiȘtergereSunt ei mici, timizi si nehotarati dar satisfactia finala este mare.
Inima este scrinul iubirii si doar cu acea iubire sincera evadezi din lumea ta in lumea vostra.
Dumnezeu sa iti ajute, ca frumos mai versuiesti.
Iata,neologismul.
Dragostea ne ridica, dragostea ne coboara, dragostea ne tine in viata!
Fără iubire nu se poate trăi adevărat.
RăspundețiȘtergereVă mulţumesc din tot sufletul meu că-mi sunteţi mereu aproape!