Azi, vreau să-mi cânt iubirea, cu ochii ei albaştri,
Să îmi adun pe geană săruturi desfrânate,
Să zbor, cu ea de mână, ca Luna printre aştri,
Să îi resimt căldura ca dulce vis de noapte.
Azi, vreau să-mi cânt iubirea, cu uşa larg deschisă,
Să înrobesc sfiala, luptând pentru-n sărut,
Să caut emisfera pe pagina nescrisă,
Să îi redau splendoarea tihnei de început.
Azi, vreau să-mi cânt iubirea, aşa cum mi-a fost dată,
Să o păstrez intactă şi fără vreun secret,
Să o clădesc în versuri, pură, catifelată,
Să-i redescopăr dansul nebun de cabaret.
Azi, vreau să-mi cânt iubirea, pe strune de vioară,
Să o pictez pe frunze cu lacrima de toamnă,
Să-i sorb mireasma dulce, ca pâinea de secară,
La chin de fericire, să simt cum mă condamnă.
Azi, vreau să-mi cânt iubirea, din frunzele căzute,
Să-mi plouă peste veacuri şi timpul să-l hrănesc,
Să o împart cu marea, să o ridic pe munte,
Să o păstrez fierbinte. Azi, vreau să te iubesc!
Postări
Mestesugite versuri, maiastra imbinarea, frumoasa incantatia dedicata iubirii!
RăspundețiȘtergereAtasez mai jos versurile unui anonim care vorbeste tot pe limba ta, in dialectul international, vechi si arhicunoscut denumit simplu - iubire:
“În zadar mă lupt cu somnul, cuprinsa de resemnare,
Număr stelele căzute ca în cea din urmă zi.
Adun paşii către tine ancoraţi în aşteptare,
Încât să rezulte clipa care, poate, va veni...
Întuneric şi lumină... două drumuri nevăzute
Care ne-au adus alături: file din nescrisa carte,
În destinul nostru tragic, bieţi actori din filme mute,
Nu-ntunericul ne cheamă, ci lumina ne desparte.
Viaţa mea e o oglindă cu imagini răsturnate
Aşteptând un chip angelic din albumul meu cu stele.
Însă rama este strâmbă, iară sticlele... ciudate!
Nu pe tine te reflectă, ci doar visurile mele...
În oceanul meu de clipe eu sunt ploaia care cade,
Sunt un leit-motiv ambiguu într-o existenţă gri.
Printre valuri de senzaţii, unduiri triste şi fade
Tu eşti farul ce mă-ndrumă şi motivul meu de-a fi.
Dar nu-mi pasă nici de stele, nici de-oglinzi sau de lumină,
Las deoparte-ntreaga lume, dacă lumea nu mă vrea.
Spun adio ancorării în eterna mea rutină
Şi-aştept clipa care vine să mă ducă-n lumea ta....”
Iti doresc, imi doresc, le doresc tuturor vizitatorilor acestui blog, scris cu sufletul, sa fie vesnic “condamnati la chin de fercire”!
Vă mulţumesc pentru urări!
RăspundețiȘtergereVă mulţumesc pentru vizite!
Vă mulţumesc pentru că existaţi!
Vă mulţumesc pentru tot!