În cufărul cu amintiri
Am pus petală cu petală
Din cupa unei mari iubiri
Plecate, fără îndoială,
Într-un turneu spre alte zări,
Probabil mult mai luminoase,
Probabil cu mai multe flori
Mai proaspete şi mai frumoase.
Am îndesat în el fiorii
Şi clipele nepieritoare
Ce ne-aduceau pe tâmple zorii
Precum o binecuvântare.
În dans feeric de gazelă
Ne purtau paşii spre oceane,
Iar noaptea, ca o bagatelă
Ne punea aripi diafane.
Dându-ne şansa uimitoare,
De a cuprinde Universul
Până în ziua următoare,
Când învăţam la stele mersul.
În paşi de dans năucitor,
Într-o spirală argintie,
Cuprinşi de-al dragostei fior,
Cu iz gingaș de florărie.
Ne ascundeam de-o lume nouă,
Să vedem visele pulsând,
Pe stropul cristalin de rouă
Ce fremăta-n al nostru gând.
Am ferecat în scrin iubirea,
Ca pe un nesecat izvor,
Înlănţuind nefericirea
Nopţilor îmbibate-n dor.
Ne-am prins în plete fulgi de stea
Din noaptea ce se va sfârşi
Şi-n vals de vis, cu dragostea,
Spre lumea noastră vom păşi.
Postări
