Vreau linişte şi pace!

M-ascund sub picătura născută peste noapte
Să nu-mi distrugi ideea, cu jocul tău bizar,
Să nu-mi îngheţi căldura ce-o demonstrez prin fapte,
Sătulă de castele clădite sub coşmar!

M-ascund sub picătura născută-n nopţi de dor,
Sub cerul meu albastru, din care dau iubire,
Sub visul meu senin, să picur un izvor
De versuri adunate, ce tind doar să te mire.

M-ascund sub picătura dorinţe-i nebuneşti
De-a alunga tristeţea din jungla asta deasă
Şi-a clădi o grădină frumoasă ca-n poveşti,
Dar veacul mă sugrumă, pe vise mă apasă...

M-ascund sub poezie, sub poze diafane
Să nu-ţi mai ştiu mirosul şi falsul tău cuvânt,
Prea sătulă de braţe ce-au devenit capcane
Şi-n prima adiere, aripile mi-au frânt.

M-ascund de tine, fiară, să nu-ţi mai simt prezenţa,
Să nu-ţi aud minciuna cu care te-ai născut,
Ţi-am dăruit iertarea, îţi dau indiferenţa
Dar văd că de la viaţă nimic n-ai priceput.

Vreau să alung calvarul, să depăşesc amarul
În care m-ai scăldat un deceniu-jumate,
Mi-ai distrus demnitatea, oferindu-mi coşmarul
Şi nici măcar acum nu vrei să-mi dai dreptate.

Nu-mi pare rău deloc că m-am ascuns de tine,
Nu-mi pare rău că dau fiilor tăi iubire,
Vreau doar să-i ocrotesc, cum mă pricep mai bine,
Tu-ngropat în uitare, pierdut în amintire...

Vreau linişte şi pace, măcar la bătrâneţe,
Nu vreau să-ţi aud glasul, nu vreau să te privesc,
Nu-ţi datorez nimic, nu vreau să-mi dai bineţe,
Eu nu urăsc pe nimeni, vreau numai să trăiesc.

această poezie este dedicată primului meu soţ.