Grăunte de iubire

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Sunt grăunte de iubire
Peste lume picurat,
Vin doar să vă dau de știre
Că nu m-am evaporat.

Sunt, cu braţele deschise
Așteptând să mă zăriți
Pe câmpiile întinse,
Printre macii înfloriți.

Sunt un fir de mac plăpând,
Mângâiat de stropi grăbiți,
Imnul ploii-l port în gând,
Prins de vânt și seri fierbinți.

Sunt un fir de gențiană
Înflorită-n vârf de munte,
Imnul ploii-l pun pe rană
Printre sunete mărunte.

Sunt pe culmea norilor,
Sau în stropii reci de ploaie,
Sunt grăuntele de dor,
Peste voi curg în șuvoaie.

Ne vom iubi adevărat

În viaţa asta-am învățat că totul este trecător
Și tinerețea mi-a zburat... dar, nu-i nimic, pe-un norișor
Amândoi vom pluti curând, ceaţa prin care azi luptăm
Numai de mână, amândoi, vom reuși să-ndepărtăm.
În viaţa asta, mult prea grea, am luptat pentru-o firimitură
Cu sufletul, cu inima, cu ce-am putut, iar o frântură
De-am câștigat, n-am păstrat tot, am încercat să dăruiesc
Măcar un strop, o jumătate, ca mai târziu să nu cerșesc
Nimănui nici măcar un pic, un sfat măcar, nici îndurare,
Dar Dumnezeu mi-a fost aproape, mereu, la orice încercare,
Chiar dacă eu i-am dăruit aproape zilnic lacrima
Se pare ca n-a fost în van, astăzi trăiesc din mila sa.
În calea mea, El a trimis un suflet asemănător
Ce mi-a dat lacrima deoparte, deși-i un simplu muritor...
Cu felul lui de-a mă iubi, cu sufletul deschis şi pur
În inima mea a intrat, vieții dorind să-i dea contur.
Plăpândă e iubirea noastră, gingașă ca un ghiocel,
Însă e doar la început...şi hotărăște numai El
Când, cum și cât s-avem din fericire și splendoare,
Doar El o rază ne va da și vom putea pluti spre soare,
Fără ca nimeni sa ne-oprească din drumul nostru luminat
Fără tristețe și durere, ne vom iubi adevărat.