A FI OM E LUCRU MARE!

Dragul meu, nu-s un savant,
Sunt un om ca orişicine...
N-am minte de elefant...
Dar... vei apela la mine
Chiar atunci când nu gândeşti
Şi îţi voi răspunde-n grabă,
Chiar de vrei să mă plăteşti:
"Am de făcut altă treabă!
Sufletul nu mă mai lasă
Să mă calci tu în picioare
N-ai cei şapte ani de-acasă!"
A FI OM E LUCRU MARE!


dedicată unui coleg (boier Bibescu)

Definiția iubirii

"Definiția iubirii" oare cine a-îndrăznit
S-o definească vreodată? acel suflet a iubit?
Cine știe ce înseamnă, într-o lume fără grai?
Să implore: "nu pleca! te iubesc! te rog mai stai!"
Cine știe câte nopți, clipe sau minute-n șir
Poate aduce iubirea sau răni cu-n trandafir?
Cine știe câte stele sunt pe bolta fericirii?
Cine oare-n lumea asta "definiția iubirii"
O poate spune-n cuvinte, o poate rosti vreodată?
Doar acel care trăiește, o iubire-adevărată.
Râd prin colțuri toți ghețarii, care nu știu ce-i iubirea
Și rostesc cuvântu-n grabă, sperând c-aşa nemurirea
Va fi plata lor cea vie, pentru că n-au suferit,
Au trecut prin viața asta, doar cu glasul au iubit,
Dar adânc în al lor suflet, n-au simțit nici... adiere,
Fiindcă n-au iubit de fapt, n-au simțit nici o durere.
"Definiția iubirii"? cine timpul își mai pierde?
Când aud ei de iubire, te privesc, ca pe-un fruct verde,
"Definiția iubirii" într-o lume înghețată
N-o poate spune-oricine, am recunoscut odată
Că pun suflet în iubire, fără vreun strop de rușine,
Astăzi recunosc, de asemeni, doar nu iubesc pe oricine,
Iubesc un suflet curat și îl voi iubi mereu,
Atât timp cât mă iubește, martor îmi e Dumnezeu.