Vând unii vise pe pâine
La un preţ imaginar
Reuşind să îşi adune
Clipe sfinte-n buzunar.
Unii cumpără destine
Încercând să felieze,
Pretinzând că va fi bine
Sufletul să demoleze.
Mulţi fierb vinul alb în cupe
Doar pentru a-l înroşii,
Puritatea-i întrerupe
Înainte de-a sorbi.
Unii calcă în picioare,
Fălindu-se c-au călcâie,
Setea unei căprioare
Ce imploră să rămâie.
Alţii pun umbre pe soare
Ca şi când l-ar ignora
Cu-o răceală uimitoare,
Încercând a-l devora.
Unii stau la cozi imense
Pentru-a-şi achiziţiona
Un fior cu două pense,
Nereuşind a-l clona.
Alţii-n zborul lor fac miere,
Rătăcind printre petale
Însă, dăruiesc durere
Şi cruzime-n a lor cale.
Unii stau, tăcuţi, pe gânduri
După ce-au distrus iubirea
Presărată în amurguri,
Înlăcrimând amintirea.
Alţii doar vopsesc podele,
N-au timp a se odihni
Dar, ştiu sigur că spre stele
Drumul nu-l mai pot greşi.
Unii împletesc din lacrimi
Trupuri limpezi de izvor,
Murmurând duios prin patimi
Partituri pline de dor.
Alţii smulg din rădăcină
Slove otrăvite-n şoapte,
Redând zorilor lumină
După îndelungata noapte.
Unii ning poeme-n tihnă
Până-n cea din urmă zi,
Având dreptul la odihnă
Numai când se vor trezi.
Unii au curaj să spună
Ce vise-au escaladat,
Alţii-şi împletesc cunună
În stil neelucidat.
Toţi trăim ca-ntr-o poveste
Răsfoind prezentu-n grabă,
Responsabil numai este
Nici măcar cel care-ntreabă.
Cel ce cunoaşte iubirea,
Ca pe-un firav strop de rouă
Şi învinge prăbuşirea,
Are-o inimă sau două?
La un preţ imaginar
Reuşind să îşi adune
Clipe sfinte-n buzunar.
Unii cumpără destine
Încercând să felieze,
Pretinzând că va fi bine
Sufletul să demoleze.
Mulţi fierb vinul alb în cupe
Doar pentru a-l înroşii,
Puritatea-i întrerupe
Înainte de-a sorbi.
Unii calcă în picioare,
Fălindu-se c-au călcâie,
Setea unei căprioare
Ce imploră să rămâie.
Alţii pun umbre pe soare
Ca şi când l-ar ignora
Cu-o răceală uimitoare,
Încercând a-l devora.
Unii stau la cozi imense
Pentru-a-şi achiziţiona
Un fior cu două pense,
Nereuşind a-l clona.
Alţii-n zborul lor fac miere,
Rătăcind printre petale
Însă, dăruiesc durere
Şi cruzime-n a lor cale.
Unii stau, tăcuţi, pe gânduri
După ce-au distrus iubirea
Presărată în amurguri,
Înlăcrimând amintirea.
Alţii doar vopsesc podele,
N-au timp a se odihni
Dar, ştiu sigur că spre stele
Drumul nu-l mai pot greşi.
Unii împletesc din lacrimi
Trupuri limpezi de izvor,
Murmurând duios prin patimi
Partituri pline de dor.
Alţii smulg din rădăcină
Slove otrăvite-n şoapte,
Redând zorilor lumină
După îndelungata noapte.
Unii ning poeme-n tihnă
Până-n cea din urmă zi,
Având dreptul la odihnă
Numai când se vor trezi.
Unii au curaj să spună
Ce vise-au escaladat,
Alţii-şi împletesc cunună
În stil neelucidat.
Toţi trăim ca-ntr-o poveste
Răsfoind prezentu-n grabă,
Responsabil numai este
Nici măcar cel care-ntreabă.
Cel ce cunoaşte iubirea,
Ca pe-un firav strop de rouă
Şi învinge prăbuşirea,
Are-o inimă sau două?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!