Prea mult

Sunt prea mic să-ţi răpesc timpul,
Prea mare să nu-nţeleg
Când se schimbă anotimpul
Şi ce haine să-mi aleg.

Sunt prea scund să-mi arunc ochii
Ce zăresc atâta soare,
Unde se înalţă plopii,
Peste-oceane de culoare.

Sunt prea darnic s-ascund visul,
Prea zgârcit să-mi vând trecutul
Parcurgându-mi aşa zisul
Zbor, ce-atinge absolutul.

Sunt prea orb să-aud chemarea
Porţilor ce se deschid
Doar odată, când uitarea
Vrând, nevrând produce vid.

Sunt prea treaz să nu-ţi duc lipsa
Ce-apasă inconştient,
Ca şi când numai pedeapsa
Este-al meu abonament.

Sunt prea slab să pot susţine
Clipele îndurerate,
Mă topesc în dor de tine,
Zi de zi, noapte de noapte.

Sunt aici, în pragul casei
Aşteptând să-mi înţelegi
Lacrima din podul palmei
Ce se scurge fără legi.