Te iubesc, neîncetat!

Aseară luna se sfârşea

Ca mine, de-al tău dor

Dar, ea nu îţi mărturisea,

În vers, pe niciun nor.

Nu am ştiut să mă ascund

Şi-am spus tot ce-am gândit,

Acum în lacrimi mă scufund,

N-am vrut dar, te-am rănit.

O vorbă doar a fost de-ajuns

Şi cerul s-a înnorat,

Te simt, eşti trist, de nepătruns,

Eşti prea îngândurat.

Cu lacrima îţi împletesc

Poemul meu ciudat,

Din suflet îţi mărturisesc:

Te iubesc, neîncetat!