Aseară luna se sfârşea
Ca mine, de-al tău dor
Dar, ea nu îţi mărturisea,
În vers, pe niciun nor.
Nu am ştiut să mă ascund
Şi-am spus tot ce-am gândit,
Acum în lacrimi mă scufund,
N-am vrut dar, te-am rănit.
O vorbă doar a fost de-ajuns
Şi cerul s-a înnorat,
Te simt, eşti trist, de nepătruns,
Eşti prea îngândurat.
Cu lacrima îţi împletesc
Poemul meu ciudat,
Din suflet îţi mărturisesc:
Te iubesc, neîncetat!
Postări
