Jungla grădinii

Caut coala de hârtie
Să mă oglindesc în ea,
Alungând din poezie
Zbuciumul şi vremea rea.

Visele le dau de-a dura
Pe nisipu-nfierbântat,
Să adun coloratura
Pe stropul mereu blamat.

Strâng din geană răsăritul,
Îl pudrez cu praf stelar,
Forţând astfel infinitul
Să-mi strângă clipe-n pahar.

Le vărs una câte una
Tremurânde, transparente,
Până când răsare luna
Cu ploi de stele-abundente.

Mi-aş clăti sufletu-n mare,
Inima-n oceane-albastre,
Din paharul cu uitare
Să beau ciobul unei glastre.

Glastră plină de lalele,
Peste ani şi ani de-a valma,
Rătăcită printre stele,
Încă îmi mai umple palma.

Încă picură-n peniţă
Cuvintele asortate
Cu iubire şi credinţă,
Ce mă întregesc în noapte.

Trecutul nu-mi aparţine,
Viitorul încolţeşte,
Are încredere în mine
Şi pe pagină sporeşte.

Eu m-ascund după petale
Încercând să par firavă
Dar, revine-n a mea cale
Cu albi trandafiri pe tavă.

Spinii se-nmulţesc năvalnic
Într-un soi de mahmureală,
Dansul lor, duhnesc sălbatic
În oglinda anormală.

Stropii curg, să limpezească
Strigătul asurzitor,
Din cascada lor să nască
Drumul unui trecător.

Vasul plin de vorbe goale
Ieri a naufragiat,
Ruginind totul în cale,
Oglinzile-a devorat.

Puritatea apei dure
Care se credea externă
S-a ales cu o pădure
Pictată-n stropi din cisternă.

Jungla e mult mai departe
Decât regnul animal,
Misticismul apei moarte
Se îneacă triumfal.

Dacă n-ai curaj să-mi bucuri
Ochii, cu-a ta transparenţă,
Caută ceru-n adâncuri,
Oceanul în imprudenţă.

Eu rescriu drumul iubirii,
Pe-un ocean mă oglindesc
Laleaua o dau zidirii,
Jungla deasă-o părăsesc.