Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.
În aceasta eră nouă
Pur şi simplu obosesc,
Inima mi-e ruptă-n două,
Leac am, doar când te citesc.
Nimic nu e ca înainte,
Cu tei nu ne mai hrănim
Ne ascundem sub cuvinte
Printre plopi ne otrăvim.
Se iubeşte tot mai tare
Aurul din buzunar,
Dragostea e-n galantare,
Meşterul nu e zidar.
Versul nu mai e la modă,
Sufletul ne-a îngheţat,
Tu-i cântai iubirii odă,
Noi o ducem în păcat.
Aveai slova pregătită
Pentru orice pământean,
Acum banu-i pe orbită,
Versu-i stropul din ocean.
Nu ne mai hrănim cu vorbe,
Toţi avem câte-un grătar
Plictisiţi de-atâtea ciorbe,
Ne iubim prin avatar.
Ne fălim c-avem de toate
Când avem doar un costum
Însă, haina nu mai poate
Să deducă omul bun.
Punem rimelor trei pense
Sau în grabă le mixăm,
Ne-ai lăsat averi imense
Dar, nu toţi le descifrăm.
Reîntoarce-te la viaţă
Dragostea s-o învăţăm,
Nu avem altă speranţă
Doar să te reinventăm!
Reînvaţă-ne iubirea
Şi dorinţa de frumos,
Lasă-o clipă nemurirea,
Tu, Luceafăr luminos!
Reîntoarce-te o noapte
Printre noi să rătăceşti,
Să redai iubire-n toate
Sufletele pământeşti!
Postări
Idee frumoasă! Poezie frumoasă! Suflet mare de poetă! Adevăr incontestabil!
RăspundețiȘtergere