Doar un cuvânt ţi-am cerut

Doar un cuvânt ţi-am cerut

Să îl pot eu transforma,

Poate într-un aşternut,

Rostit, cald, de gura ta,

Într-un cer plin de petale,

Într-un lan cuprins de stele,

Rostit de buzele tale,

Să pot alerga prin ele.

Visele să mi te-aducă

Cu-n cuvânt rostit de tine,

Lângă mine-ntr-o secundă,

Un sunet, cuvânt în fine,

Două, dacă nu-s prea multe,

N-ai ştiut ce să rosteşti,

Avea cine să te-asculte

Şi-ai spus doar că mă iubeşti,

Iar acum, iubirea mea

Mă-întreb, tu te-ai întrebat?

Eu mai am ce transforma?

Din cuvântu'-adevărat?