De azi eşti îngerul din vise

E prima zi când te privesc

fără să-ţi pot rosti ceva,

zilnic spuneam că te iubesc,

astăzi ţi-o spune lacrima.

Tăcerile adorm în gând,

clipele dor de patru seri,

mereu erai în primul rând,

m-ai izgonit deja spre ieri.

E prima noapte când adorm

cu lacrimile pe hârtie

nimic nu pare uniform,

totul e gol..., ce-ţi pasă ţie?

Plâng stelele pe cerul meu,

pe-al tău probabil că zâmbesc,

aş vrea, dar nu îmi pare rău

că plâng, din nou, fiindcă iubesc...

Te-am visat ca de obicei,

nici zorii chipul nu-mi lovise,

ţi-am scris poem din ochii mei,

de azi eşti îngerul din vise.

Zăpezile mă vor presa

ca pe o lacrimă albastră,

ce nu-ţi mai poate agresa

argintul pus pe steaua noastră.

Promisiuni în zori de zi,

n-am să ascult de-ar fi să mor...

În iarna asta-mi voi topi

sufletul plin de al tău dor.

O zi întreagă fără grai,

privindu-te necontenit...

O vorbă-ai fi putut să-mi dai,

am aşteptat, dar n-am primit.

E vina mea că n-am ştiut

să-mi ţin şi-acum inima-n chingi,

de-abia în zori am priceput

c-ai reuşit să mă învingi.