Dragoste, ura, adevăr şi minciună

Am fost ieri în Piaţa mare
Să vând strop de romantism
Şi m-au călcat în picioare
Un domn plin de optimism,
Realistul şi grăbitul,
Mi-au strigat injurii multe,
Se-nfiora infinitul
De-ar fi stat să îi asculte.
Cu atacuri şi ocări
Ce n-au loc într-o valiză,
Mi-au ditrus speranţa-n zori
Agăţându-se de criză.

Azi am fost în Piaţa nouă
Să vând strop de răutate,
Cu braţele amândouă,
Deschise şi parfumate,
M-au întâmpinat sărmanii
Cu rugăminţi, plecăciuni...
Îmi înmânau iute banii
Cerând bonus şi minciuni.
Le-aş fi dat la fiecare
Şi m-aş fi îmbogăţit,
Dar, în lumea asta mare
Eu, din suflet am iubit.

N-am pretins bani şi palate,
Mască n-am putut purta,
Nu am avut răutate
Decât un strop, dar cearta
Ce s-a iscat azi în Piaţă,
Tot din vină mea persistă.
Aşa am fost eu în viaţă,
Nici veselă dar nici tristă,
Răutate să ajungă
Pentru toţi, nu am avut
Inima mea vrea să plângă,
Fiindcă nu am priceput,

De ce lumea se-mbulzeste
Să cumpere răutate
Când soarele străluceşte
Cu-aceiaşi intensitate
Peste toţi, fără s-aleagă
Laşitatea sau iubirea,
Cine poate să-nţeleagă
Că nu banu-i fericirea?
De ce dăruiţi minciuna?
Când adevăru-i frumos,
Cum este de plină Luna,
Soarele de luminos.