Să mă iubeşti, să te ador

Nu mă-ntreba de ce mi-e teamă
să-i fac iubirii loc, din nou...
O simt cum vine, cum mă cheamă,
ca un firesc şi scump ecou.

Am pus zăvor cu multe yale
pe uşa sufletului meu,
dar Dumnezeu te-a scos în cale
şi-mi este teamă, teamă rău!

Aş vrea să mă opresc o clipă
să dau ce-n urmă am primit,
dar i-aşa bine-n zbor, pe aripă...
Cum să m-opresc? M-am rătăcit...

Te caut peste tot şi-n toate
clipele simt că-mi este dor
de tine şi te vreau aproape
să mă iubeşti, să te ador...

Slove artificiale

M-am jurat pe frunza verde
Lacrima că voi usca,
De-atunci nimeni nu mai crede
Că din vise pot muşca.
 

M-am jurat pe puii nopţii,
Când m-orbeau cu-a lor sclipire,
Că voi pune zăvor porţii
Dintre lacrimi şi iubire.

Mi-am jurat s-aleg în viaţă
Drumul cel mai înflorit
Însă, într-o dimineaţă
Ochii tăi m-au despietrit.

M-am jurat s-alung blândeţea
Din potirul plin cu tine,
Să-mi anihilez tristeţea
Care nu mi se cuvine.

Voi jura pe coala albă
Că voi transforma veninul,
Din clipe să-mi fac o salbă
Uitând lacrima, suspinul...

Buzunarele-mi sunt pline
De mărunt şi vorbe goale
Dar, nu cerşesc de la tine
Slove artificiale!