Zâmbeşte, dragul meu!

Când eşti lovit de-o floare
Şi mângâiat de-un spin,
Când adevărul moare
Sub tone de venin,
Când viaţa te loveşte
Cum n-ai visat vreodată,
Nu te-ntrista, zâmbeşte
Pentru întâia dată!

Când aripa plăpândă
Din suflet ţi-a fost smulsă,
Tristeţea îţi inundă
Inima prea pătrunsă,
Când soarele-ţi şopteşte
În zadar vorbe dulci,
Nu te-ntrista, zâmbeşte,
Nu are rost să plângi!

Când dorul te doboară
Cu gheara lui de foc,
Când scumpa ta comoară
Te-a transformat în joc,
Când lacrima sporeşte
Cum n-ai fi meritat,
Nu te-ntrista, zâmbeşte,
Eşti binecuvântat!

Când cerul te apasă
Pe piept, cu-a lui culoare,
Când simţi inima arsă
Şi sufletul te doare,
Când crezi că nu mai ai
Pe lume, vreo putere,
Nu te-ntrista, zâmbeşte,
Iubirea e-o avere!

Când lacrima se zbate
Din suflet să ţâşnească,
Când te ascunzi în noapte
Să nu te mai privească
Nici luna întunecată,
Nici blândul curcubeu,
Zâmbeşte încă-odată!
Zâmbeşte, dragul meu!