Vă rog, nu mă furaţi!

Gustă din paginile mele,
Gustă fără de teamă,
Când lacrimi fără de zăbrele
În suflet vor să geamă!

Nu am, în suflet, gând meschin
Nu cer ce nu-i al meu,
Doar dăruiesc, din foc şi chin,
Har de la Dumnezeu.

Gustă din miezul meu de pâine
Frământat cu iubire,
Când lacrimile cristaline
Izvorăsc în privire.

Eu nu cer perle, nici averi,
Nu le duc în mormânt,
Nu mă fura, când poţi să ceri
Din darul meu cel sfânt!

Gustă din rodul muncii mele
Când viaţa ţi-este goală
Şi vei zbura până la stele
Cu-ai mei stropi de cerneală.

Nu-ţi cer nimic din ce nu ai,
Nu-ţi cer vreo vorbă-n vânt,
Mă poţi citi fără să-mi dai
Nimic, de pe pământ!

Gustă din ale mele rânduri
Din lacrimi împletite
Dar, nu-mi turna cianură-n gânduri
Cu minciuni ascuţite.

Eu nu cer laude faimoase,
Plată pentru vreun măr,
Aplauzele zgomotoase...,
Ci, purul adevăr!

Gustaţi cu drag din versul meu,
Cât să vă îndestulaţi,
E har sfânt de la Dumnezeu,
Vă rog, nu mă furaţi!