De la un timp

 

 

De la un timp, mă doare
Un vis purtat pe gene,
Cu lacrimile amare
Îl ascund sub troiene,
Să îi îngheţ aripa
Ce mângâia uşor
Înverşunat în clipa
Când n-aveam niciun dor.

De la un timp, mă arde
În suflet o dorinţă,
Cu lacrimi miliarde
Asum o neputinţă
Din care n-am scăpare
Oricât aş încerca,
De la un timp, mă doare
Dorul de gura ta.

Simetrie

Din mâlul neputinţei împărtăşesc dorinţa
De-a traversa cu barca minunilor cereşti,
Luându-mi libertatea de-a-mi biciui fiinţa
Cu dragostea nebună în care mă zideşti.

Mi-e dor să-ţi străpung gândul cu mine de cu zori,
Să-ţi inund noaptea rece cu trupul meu fierbinte
Colorând curcubeul în sute de culori,
Să te ridici din vise zburând cu mine-n minte.

Strivesc o amintire sfrijită de durere
Pe un perete verde, înţepenit de frig,
Împachetez în vise eterna mea avere
Cautând o ieşire prin care să te strig.

Mi-e dor să-ţi simt privirea cum mă îmbracă-n dor,
Să-ţi fiu prizonieră pe veci fără simbrie,
Să-mi spui că mă iubeşti, să-ţi spun că te ador
Scăldându-ne iubirea într-o oglindă vie.