Am cunoscut iubirea

Ţi-am spus c-am cunoscut iubirea pură...!?!
cu tot ce are ea mai prețios,
am dat și am primit, peste măsură,
și-am împletit speranță cu frumos.

Am pus stelele-n cer ca pe-o tipsie,
le-am hrănit iarna cu argintul viu,
le-am purtat vara-n piept cu gingășie,
iar toamna le-am stropit cu dor târziu.

Am cunoscut iubirea, nu odată,
am mers cu ea prin crânguri... spre apus,
m-a răscolit cu vocea-i minunată
și mi-a pus jar pe suflet când s-a dus...

Am cunoscut iubirea, nu-s pierdută,
i-am împletit cunună din suspin,
i-am dăruit clipa neîncepută
și i-am sorbit mireasma... spin cu spin.

I-am iertat toate nopțile aprinse,
în lacrimi am scăldat-o ani la rând,
am ocrotit-o de zilele ninse
și am păstrat-o proaspătă în gând...

Am cunoscut iubirea, fir de soare
și șoaptă de izvor nepotolit,
mi-a ars sufletul, încă mă mai doare,
deși par stâncă, nu-s de neclintit.