Rătăcire

Nici nu mai știu de-i noapte sau lumină, 

Miroase-a iarnă sau a strugur copt 

 Nici nu mai știu de când mustesc a vină, 

 A soare-nsiropat în ora opt... 

 Adorm cu gândul strâns în buzunarul 

În care te adăpostesc de-un timp 

Să nu confund alintul cu coșmarul 

Numărând șoaptele iubirii în Olimp 

 Nici nu mai știu de când dospesc în iarbă 

Un vers din care zorii să-mi vibreze 

Ca și vioara, modelând sub barbă 

Crâmpei de dor, sufletul să-mi valseze. 

 Nici nu mai știu de-i bine sau doar este, 

Așa cum nu mai știu nici cine sunt, 

Nici dacă noi vom scrie o poveste 

 Sau doar ne vom lăsa purtați de vânt...