E-aşa cum nu mai ştiu nici cum se cheamă,
un alb divin, înveşmântat în auriu,
o primă zi, care încet aclamă:
"mă iartă până nu e prea târziu!"
E-aşa cum vreau să se înfăşoare gândul
neprihănit de-un vis uitat pe geană,
e prima zi, de-acum ţi-a venit rândul
să-mi pui ciorchini de versuri peste rană.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!