Învaţă-mă Doamne, să-mi caut
Lumina şi liniştea nopţii,
Să zbor printre gânduri precaut
Cu aripa crudă a sorţii.
Învaţă-mă Doamne iubirea
Zambilei ce iarna învinge,
Să port cu blândeţe mâhnirea
Când lacrima-n versuri se scurge.
Învaţă-mă Doamne, să dărui
Din suflet, un strop de-alinare,
Nicicând, nimănui să nu-i nărui
Vreun vis, plăsmuindu-mi visare.
Învaţă-mă Doamne secretul
Iertării divine, sub stâncă,
Să pot deveni afluentul
Iubirii, în noaptea adâncă.
Lumina şi liniştea nopţii,
Să zbor printre gânduri precaut
Cu aripa crudă a sorţii.
Învaţă-mă Doamne iubirea
Zambilei ce iarna învinge,
Să port cu blândeţe mâhnirea
Când lacrima-n versuri se scurge.
Învaţă-mă Doamne, să dărui
Din suflet, un strop de-alinare,
Nicicând, nimănui să nu-i nărui
Vreun vis, plăsmuindu-mi visare.
Învaţă-mă Doamne secretul
Iertării divine, sub stâncă,
Să pot deveni afluentul
Iubirii, în noaptea adâncă.
Postări
O poezie minunată vibrând de sensibilitate. Sunt doar uluită că nu găsesc aici o mulţime de comentarii! Oare poezia nu mai este iubită? Mai ales că aici este la ea acasă, în palatul fermecat al muzelor!
RăspundețiȘtergereMulțumesc frumos, draga mea! Nu știu de ce, unii spun ca se intra greu pe blog si nu se încarcă repede pagina.
RăspundețiȘtergereProbabil poeziile sunt citite pe facebook si e de ajuns.
Poeziile Danei vor fi intodeauna citite insa ne abtinem de la comentarii
RăspundețiȘtergerePoeziile Danei vor fi intodeauna citite insa ne abtinem de la comentarii
RăspundețiȘtergere