Aş putea aşterne vise
Pe-o bucată de hârtie,
Iar când stelele încinse,
Ar zâmbi, din temelie
Şi până la blânda lună
Aş clădi un curcubeu,
Zugrăvindu-i o cunună
Visului, ce-l port doar eu.
Aş putea să-mi pun pe geană
Vise lungi, verificate
De-o comisie banală
Răsărită peste noapte,
Mofturoasă, îngâmfată,
Cu pretenţii uimitoare,
Dar n-aş putea niciodată
Să-i pun visului culoare.
Aş putea să-mi împletesc
Un vis scurt, dintr-o petală,
Să-i dau graiul îngeresc
Din stropul meu de cerneală,
Să-l presar pe-un câmp inert,
Peste noapte să-ncolţesc
Aşternând, visul meu cert,
Doar pentru că te iubesc!
Pe-o bucată de hârtie,
Iar când stelele încinse,
Ar zâmbi, din temelie
Şi până la blânda lună
Aş clădi un curcubeu,
Zugrăvindu-i o cunună
Visului, ce-l port doar eu.
Aş putea să-mi pun pe geană
Vise lungi, verificate
De-o comisie banală
Răsărită peste noapte,
Mofturoasă, îngâmfată,
Cu pretenţii uimitoare,
Dar n-aş putea niciodată
Să-i pun visului culoare.
Aş putea să-mi împletesc
Un vis scurt, dintr-o petală,
Să-i dau graiul îngeresc
Din stropul meu de cerneală,
Să-l presar pe-un câmp inert,
Peste noapte să-ncolţesc
Aşternând, visul meu cert,
Doar pentru că te iubesc!
Nu-i greu de înțeles, la o adică,
RăspundețiȘtergereCitind din poeziile cuiva
Cum se descurcă o “furnică”,
Peregrinând pe strada sa.