Din vina mea

 

 

Alerg printre cuvinte,
Mă împiedic, mă ridic,
Aştern ce-mi vine-n minte
Sau tac rostind nimic.

Tac, să m-audă luna
Cu stelele-argintii,
Decât să pun minciuna
În dreptul inimii.

Alerg printre cuvinte,
Mă împiedic şi răcnesc
Din albele veştminte,
Setea să-mi potolesc.

Beau umezind privirea
Dintr-un izvor firav
Ce-mi susură iubirea
Pe-un munte demn şi grav.

Alerg printre cuvinte
Să mă pot înălţa
La fel ca înainte
De a mă pronunţa.

Iert lespezile care
M-au strivit fără glas,
Mi-au smuls lacrimi amare
La fiecare pas.

Alerg printre cuvinte
Să-l găsesc pe-acel care
S-ajungă-n oseminte,
Ca o rază de soare.

Îmbălsămată-n vină
Mă pierd în sunet vid,
Voiam, din rădăcină,
Să trec de orice zid.

Să-l îndulcesc cu miere,
Din pieptu-mi să culegi
Cuvântul care-ţi cere
Numai să mă-nţelegi.

Alerg printre cuvinte
De-o viaţă, şi n-am parte
Să păşesc înainte,
Cratima mă desparte.

Deschid dicţionarul
Ca pe o carte sfântă,
Să-ndepărtez coşmarul
Ce-n lacrimă cuvântă.

Nu mi-am găsit cuvântul
Să mă fac înţeleasă,
Din vina mea, şi vântul
Şi ceaţa-i aşa deasă.