Uimită de-ntuneric şi de minciuni sfruntate
Întreb toţi cunoscuţii ce mă ştiu ca pe-o carte,
Mă minte şi oglinda, chiar sunt o vrăjitoare,
Lovesc cu-a mea iubire, aprinsă şi vă doare?
Lacrima mea ucide? Iubirea mea loveşte?
Oare în astă lume, iubirea se plăteşte?
Din lumea mea de vise totul părea curat,
De-aceea am iubit, cald şi adevărat.
Am iubit o statuie cu sufletul de gheaţă,
Azi am descoperit-o, astăzi de dimineaţă.
Mă simt o sugativă plină de-al ei venin,
Şi mă întreb de ce, de ce primesc doar chin?
Privesc din nou oglinda, total nedumerită
Şi întreb toţi amicii, de ce am fost sortită
Să iubesc o statuie cu sufletul de gheaţă?
Ei îmi răspund oftând: "se mai întâmplă-n viaţă".
Postări
