Mulţumescu-ţi, Doamne Sfinte!

Mulţumescu-ţi ţie, Doamne

C-am mâncat şi nu-mi e foame,

Că mi-ai dat ochi să văd cerul,

Să mă ţin de el când gerul

Şi crivăţul mă lovesc...
 

Că mi-ai dat puteri divine

Şi nu am uitat de tine,

Mi-ai dat suflet şi cuvânt
Să nu fiu frunza din vânt,
Şi-n vară să ruginesc...

Mulţumescu-ţi ţie, Doamne
Că-ntre primăveri şi toamne,
Sfântă vară mi-ai brodat
Şi totuşi nu am uitat
Prin ce-am păşit şi păşesc.

Mi-ai dat braţe să-mpart hrană
Celor care-n ger te-aclamă
Ca şi mine, Te slăvesc
Cu smerenie şi teamă.
Pentru toate-ţi mulţumesc!

Departe-n norii mei

 

 

Departe-n norii mei se-ascunde cerul
Cu tot ce poate însemna senin
Şi tot ce emigrează spre misterul
Ireparabil, din al meu destin.

Acolo urc atunci când plâng în şoaptă
Să nu m-audă cei ce îndrăznesc
Să-mi biciuiască slova mea, necoaptă
În moşteniri şi trai împărătesc.

Acolo urc să-mi depun nemurirea,
Să-mi las o clipă crucea îndurării,
Să-mi oblojesc sufletul şi iubirea,
Ca valul sărutându-şi malul mării.

Acolo, la un pas de Dumnezeu,
Îmi cer iertare pentru orice geană
Ce te-a atins când lăcrimam la greu
În lumea asta, rece, pământeană.

Acolo-n norii mei găsesc puterea
De a zâmbi în clipa de restrişte,
De-a îndura la fel de demn durerea
Ne-pretinzând vreodată să vă mişte.

Acolo, norii mei îmi dau din toate
Câte puţin, aşa cum îmi doresc,
Numai atunci când Dumnezeu socoate
Că este timpul meu să strălucesc.