Modernizare

 

 

 

Ieşim din vitrină cu pumni încleştaţi,
Ne ţinem de soartă cu dinţii, căzuţi,
Cerşim orizonturi, de soare furaţi,
Ne vindem pe-o coajă, lihniţi, abătuţi.

Ne ştergem durerea cu-o ţoală piloasă
Spărgând derizoriu paharul prea plin,
Lucind de oroare, ne-ntoarcem acasă
Pe pajiştea seacă cu gust de pelin.

E-o sete cumplită-n afişe jilave
Lipite pe ziduri bătrâne, crăpate,
Vopseaua-i prea scumpă, nuanţe mârşave
Acoperă setea, jelim nedreptate.

Firescul, blocat într-un lift, se ascunde,
Vândut într-o doară, la preţ de neghină,
Ca şi omenia, mirajul pătrunde
Prin sufletul lacom, donând ne-lumină.

O cruce cât palma, de clown agăţată
Adună mâl negru în valuri, clădind
O forfotă hâdă-n jurnale serbată
Pe munţi de-ntuneric, a silă duhnind.

Ne seacă prezentul prescris de lichele,
De dragul ieşirii în frunte, răcnim,
Insecte flămânde, în goana spre stele,
Săpăm gropi în suflet, doar praf dobândim.

Prea mulţi Dumnezei s-au născut peste noapte,
Prea mulţi cotizanţi sunt trimişi spre infern,
Ne plouă cu scuze păcatele coapte
Pe somnul flegmatic, costumul modern.

 

Fabulă

(Capra vecinului)

Ieri se bucura vecinul
Văzându-mi capra bolnavă,
Parcă-aş fi servit veninul
Din frapieră, pe-o tavă
Din argint sau alpaca,

Privea curios prin gard,
Aşteptând clipa supremă
Când va pleca spre hazard
Animalul cu problemă,
Ce nicicând nu-l ataca.

Un foc mare pregătea,
Mese întinse-n bătătură,
Deja capra-i mirosea
A pastramă şi friptură,
Însă, capra... n-a fost vacă,

Am luat apă sfinţită
Am stropit-o îndeajuns
Să zburde iar fericită.
Vecinul degeaba-a uns
Grătarul, a ars şi-o cracă,

Capra mea e sănătoasă
Ne dă lapte, cum dădea,
Avem ce pune pe masă,
Îi dăruim dragostea
Şi nutreţul să îi placă.

Morala... ce s-o mai spun,
-Vecine, eşti prea nervos,
Cu răbdare şi tutun
Mănânci friptură cu sos,
Nu sapi groapa... nici în joacă!