Dorul tău mă cheamă

Mi-am propus ploaia s-alung
Printre lacrimi şi suspine,
Pustiită să n-ajung
Purtând dorul crud de tine,
În prăpastia durerii
Fără vreun strop de regret,
S-o adorm în pragul serii,
S-o iscodesc în secret.
Razele-ascunse sub stele
Prin ochii tăi să discern,
Iar în clipele acele
Când săruturi îţi aştern
Peste pleoape, peste frunte,
Stropii ploii să revină,
Cum revii din vârf de munte
Vieţii să-mi redai lumină.
Mi-am propus, ploi neoprite
Să alung privind în zare,
Printre stele adormite
Să-ţi primesc sărutul care
Încetează ploia rece,
Furtuni aprige destramă,
Sufletul să-mi vindece
De dorul tău ce mă cheamă.