Cât încă sunt

Iubește-mă cât mai las încă
urme firave pe pământ,
de când mă știu am fost o stâncă,
de când mă știi sunt doar cuvânt.

Nu aștepta clipa ce vine
să-mi spui ceea ce știu deja,
încearcă să-mi dai tot ce ține
de noi și ne va proteja.

Nu mă lăsa la întâmplare,
nu îmi doresc să te rănesc,
sunt doar o simplă visătoare,
ca orice suflet omenesc.

Iubește-mă cât ne sunt zorii
senini, în palme să-i răsfiri
cât sunt aici, îți alung norii
petalelor de trandafiri.

De voi pleca, cerul va ninge
cu fulgi albaștri de sidef
ce inima îți va atinge
chiar dacă ai sau nu ai chef.

Vis ars în zbor

Ţi-aș fi
în zori de zi
punctul pe i,
dar m-ai omite uneori
ca și când câmpul plin cu flori
s-ar năpusti asupra mea
și m-ar vâna.

Ţi-aș fi
ceea ce n-ai simțit nicicând,
un lanț de stele prins de vânt,
dar ai goni din calea mea
și m-ai zdrobi.

Ţi-aș fi
o lacrimă de stea,
să mă rostogolesc mereu
pe trupul tău...

M-ai alunga de la-nceput
spunându-mi că mi s-a părut
că somnul tu mi l-ai răpit...
și-aș lua sfârșit.

Ţi-aș fi un vis,
un vis și-atât,
să-mi deschizi ochii
și să-ţi fiu doar un sărut
de început
și-un punct pe cer
atins de dor...

Vis ars în zbor.