Nu ştiu cine-ţi ciripeşte

Eu de când mă ştiu pe lume
N-am putut a mă încrede
În gogoşi prăjite-n spume,
Cu-aromă de ce se vede...

N-am crezut în vrăjitoare,
Plătite sau neplătite...,
Eu plâng numai când mă doare,
Nu când îmi aduc aminte.

De-mi priveşti chipul, eşti sigur,
N-au rost întrebări ciudate...,
Îmi place să mă asigur
Şi să dau stabilitate.

Mi s-a spus că sunt o carte,
Că sunt proastă şi deschisă
Însă, am mers mai departe
Şi nu m-am lăsat învinsă.

Dar, când lacrima-mi dansează
Scăldându-mi ochii fierbinţi,
Misterul ce mă şochează
Este că, mereu mă simţi.

Nu ştiu cine-ţi ciripeşte,
Ghicitoare, turturele...?!?
Sau sufletul tău iubeşte
Chiar şi lacrimile mele?!?

Ele-s cele ce te-anunţă
Şi-oricât de departe-ai fii,
Într-o clipă mă denunţă
Sau doar tu mă poţi ghici?

Alegere

Nu vreau să-ntind mâna spre soare,

Să-ţi umbresc drumul cu vreun nor,

Mai bine muşc din depărtare,

Hrănindu-mă cu al tău dor.

Aleg să fiu sclavul iubirii,

Orbească dracii toţi, de ciudă,

Că-n timp ce-ngrijesc trandafirii,

Ei, pentru a mă-nţepa, asudă.

Aleg să dau vieţii culoare

Din ochii tăi şi geana mea,

Ignorând orice vrăjitoare

Ce nu invocă dragostea.

Nu vreau să rătăcesc prin ceaţă,

Mai bine-mi fac prin munte drum

Decât să strâng întreaga viaţă

Saci îmbâcsiţi de ger şi fum.

Aleg să-mi pun sare pe rană

Decât să mă înec în miere,

Zaharisindu-mă într-o cană

Cu pereţi căptuşiţi de fiere.

Aleg să port în suflet chinul

Şi crucea-n spate, fără teamă,

Decât să dăruiesc suspinul

Uitând că dragostea mă cheamă.

Nu vreau să te admir pe tavă,

Aburind, din cuptor, ieşit,

Mai bine sufăr sub potcoavă

Şi te iubesc la nesfârşit.