Dintr-o virgulă de Lună
Am extras acum cuvântul,
Să-ţi împletesc o cunună
Pe care s-aţipesc vântul,
Ciucuri albi am prins în stele
Prin perdeaua din fereastră,
Geamăt blând de micşunele
Tresărite dintr-o glastră,
Să ne-nlăture distanţa
Aşternută peste noapte,
Însuşindu-mi cutezanţa
De a-ţi demonstra prin fapte
Cât de aprig îmi e dorul
Ce m-apăsa crud în piept,
Nici furtunile, nici gerul
Nu m-opresc să te aştept,
Iar când Luna-ncet va creşte
Atingând perfecţiunea,
Argintul ne dăruieşte
Să ne împlinim minunea,
De a ne iubi frenetic
Presărând iubirea-n lume,
Cu stilul nostru poetic
S-o zugrăvim în volume.
Postări
