De ce-ai pierdut?

Acum când rătăcesc fără durere
când nu mai ştii de mine mai nimic,
nu îţi mai bat la uşa cu putere,
nici la fereastra rece să-ţi mai zic,

Acum când m-am retras în a mea minte
ca şi-n căuşul palmelor fierbinţi,
când nu-ţi mai pun pe pernă jurăminte
dar nici nu-ţi cer vreo clipă să m-alinţi,

Acum te simt cum îţi doreşti  nemernic
să-ţi bat în geam cu stropii mei de ploaie,
să-ţi fiu liantul stelelor vremelnic
ce curge-n unităţi de mici şiroaie.

Acum mărturiseşti c-aveam dreptate,
pe mine Dumnezeu m-a investit
să mă ridic din spini cu-abilitate,
nu cu minciuni, cum m-ai învinuit.

E prea târziu să-mi dai ce nu-ţi voi cere,
m-am înşelat, ca orice vărsător.
Iubirea e imensa mea avere
iar fără ea, eşti doar un cititor.

Risipă

 

 

Am vrut să-ţi spun
că-n lipsa ta
se zvântă
versul de culoare.

să-ţi spun că,
pentru-a regreta
valuri de dor mă mai supun
crivăţului care cânta
de disperare.

Sub vers am vrut
să te ascund,
să nu îmi mai percepi dorinţa,
triumfătoare să-ţi pătrund,
toată fiinţa.

Am vrut să zbor
fără aripă,
să rătăcesc printre nămeţi
urlând de dor
să fac risipă
întregii vieţi.

adorm în zori cu tine-n gând
din lipsa ta pictez năframă,
sute de lacrimi, spumegând,
te strigă ne-încetat, te cheamă...

Am vrut să-ţi spun,
din vina mea
te-ai risipit,
argint de stea
dar te-am iubit.