Fraţi de cruce şi de lacrimi

În odaia-ntunecată,
Pe-un fotoliu, singurel
Cu inima lui curată,
Cum se scurge, uşurel
Noaptea pe pereţii goi
Frăţiorul meu ascultă.
Ne-am tot gândit amândoi
Ce să-aşternem. Noaptea-i mută
Nu vrea să ne mai transmită
Nici un strop de fericire,
Veşti de la a lui iubită...
Iubirea... pumn de safire
Pe amândoi ne topeşte
Lumânări aprinse-n noapte
Devenim seară de seară,
Fraţi de cruce, lacrimi, şoapte...
Într-o viaţă-anterioară
Cred că ne-a născut o mamă,
Ne-a crescut cu-ndemânare,
Cu iubire şi cu teamă
Să nu suferim prea tare...
Dar în viaţa actuală
Luptăm pentr-un strop de rouă
Pentr-o rază de căldură
Inimile, amândouă
Nu cunosc ce-nseamna ură
Iubim fără de oprire
Asta e menirea noastră,
Dăruim doar fericire
Pe-această planetă-albastră.