Doar iubind

Munți de-ntuneric,
scrum și zgură
de-aș aduna peste lumina
pe care o emană glasul tău,
nămeți de fum,
dor și durere
de-aș năpusti pe amintirea
ce nimeni nu ne-o poate lua...

Și tot am moșteni iubirea...
și tot ne-am dărui splendoarea,
și tot ne-am săruta secunda
clădită numai de noi doi.

Munți de durere și de lacrimi
de-am îndura,
pentru vecie,
vom izbuti să curgem viața,
vom reuși să punem zorii
acolo unde nimeni nu
i-a despletit vreodată.

Vom reuși să spunem lumii
că doar iubind
vom putea deveni
oameni.