Prinț și cerșetor

Cândva, un imens cub de gheață,
Prin lumea rece picuram
Zadarnic, bâjbâind prin ceață,
Între pereți mă congelam.

Cerul plângea, de multe ori,
Cu flăcări negre de coșmar,
Din iarbă rea nu zăream flori,
Doar vorbe goale-n calendar. 

Nopțile seci, ca de salină,
Mă saturau de-ngenunchiat,
Îmi umpleau sufletul cu vină
Și-un singur vis... De mult plecat. 

Azi m-am împiedicat în norii
Prin care mi-am clădit un drum
Să nu-mi îngrozesc cititorii
Cu-atâta ger și-atâta scrum.

Am tras în piept strop de speranță
Și-am răstignit cioburi de vis,
Pornind în ultima instanță
În zbor, spre cerul interzis. 

Am îndrăznit să mângâi gura
Ce-a pronunțat fior cumplit
Și-a reușit, ca picătura
S-o rupă, dintr-un drum greșit. 

Am reușit să sărut glasul
Celui ce mi-a oprit suspinul,
Să-i sorb cuvântul, doresc pasul
Și îndulcesc cumva pelinul. 

Azi zorii îmi aduc o rază
De care nu am vrut să știu,
Visul în șoapte dulci vibrează,
Sufletul nu-mi mai e pustiu. 

Azi zâmbetul mă încolțește
Deși credeam cândva că-i stins
Iubirea cântă nebunește
Un singur vers: "Eu v-am învins!"

Eu dintr-o dată-am devenit
Un "noi" plutind pe-un singur nor
Soarele vieții-a răsărit
Pentru un prinț și-un cerșetor. 

Gurile toate se pot strânge
Pasul pentru a-mi defăima,
Dar eu voi înceta a plânge,
Așa mi-a prescris inima.