Nu mai e timp să-ţi simt sărutul
sub cerul aşternut de mine,
au suspinat norii când vântul
biciuia visele bătrâne...
Nu mai găseam drumul prin ceaţă,
negura nu se risipea,
trăiam ca şi când doar o viaţă
croisem ieri... şi se dospea...
Înverşunată-n paşi spre soare
trasam un gând asurzitor
până în viaţa viitoare,
înveşmântată-n al tău dor.
Să nu mă ştie nicio boare,
să nu m-audă niciun gest,
ascundeam gânduri şi... datoare
mă adunam să mă contest.
sub cerul aşternut de mine,
au suspinat norii când vântul
biciuia visele bătrâne...
Nu mai găseam drumul prin ceaţă,
negura nu se risipea,
trăiam ca şi când doar o viaţă
croisem ieri... şi se dospea...
Înverşunată-n paşi spre soare
trasam un gând asurzitor
până în viaţa viitoare,
înveşmântată-n al tău dor.
Să nu mă ştie nicio boare,
să nu m-audă niciun gest,
ascundeam gânduri şi... datoare
mă adunam să mă contest.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!