Sub mantia neagră pun gândul,
cu ghiara să nu mi-l striveşti,
aştern veşnicia pe rândul
pe care nu mi-l desluşeşti.
Nu am nicio aripă frântă
aşa cum credeai la început,
iubirea de-o viaţă îmi cântă,
zbor cum nu ai priceput.
Pe gene ţin praful de stele,
prin vene îmi curge speranţa,
sub mantia albă de vele
ascund de ochi goi cutezanţa.
cu ghiara să nu mi-l striveşti,
aştern veşnicia pe rândul
pe care nu mi-l desluşeşti.
Nu am nicio aripă frântă
aşa cum credeai la început,
iubirea de-o viaţă îmi cântă,
zbor cum nu ai priceput.
Pe gene ţin praful de stele,
prin vene îmi curge speranţa,
sub mantia albă de vele
ascund de ochi goi cutezanţa.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!