Nu-ţi face griji de vise...

Să nu mă-ntrebi ce-am mai visat aseară
când ştii prea bine ce-aş putea visa,
poate întrebi cât timp o să mai doară
sau câte nopţi stele voi număra...

N-am să-ţi răspund, din lipsă de-ntuneric,
chiar de mă vei ruga neîncetat
îţi voi aşterne-n stilu-mi metaforic...
am trecut munţii însă, n-am uitat.

Nu căuta cuvinte-ntrebătoare,
nu are rost să mă chestionezi
când, ştii prea bine cât de mult mă doare
deşi zâmbesc, să nu te întristezi.

M-au învăţat figurile de ceară
cum să joc teatru-n lumea asta rece,
orice-aş putea să mai visez diseară,
nu-ţi face griji de vise... visul trece.

De ceva timp nu-mi mai aud suspinul,
nici lacrima nu o mai pierd de-o vreme
deşi mă-ntreb unde se-ascunde chinul
şi sufletul în ce cotloane geme...

Cerşit-am linişte nepământeană
şi am primit-o dup-o vreme-n grabă,
nu întreba nicicând ce simte-o mamă
când visele se scurg şi nu o-ntreabă.