Așa cum

Am vrut să fiu așa cum ceilalți​,
ce m-au rănit o viață-ntreagă,
n-au fost și nu vor fi nicicând.

​Am vrut să-mi legăn copilașii​
așa cum eu… n-am fost vreodată,
dar zilnic îmi plâng îngerașii
plecați în ceruri prea din zori.

Am vrut să-mi păstrez clipa pură,
așa cum mi-a fost dat s-o am,
pe-o melodie… oricare alta,
nu cea râvnită de mulțime,
nici cea uitată lângă geam.

Am vrut să-mi duc această viață
o pâlpâire de moment,
în liniște și sănătate,
așa cum pot, să o aștern.

Am vrut să fiu o primăvară,
să dăruiesc firave flori
celor ce nu au timp de șoaptă
și rătăcesc printre ninsori.

Am vrut s-alin sufletul care
părea lovit de uragan,
și mai târziu să-mi cer iertare
că l-am iubit așa cum nimeni
nu v-a putea să mă-nțeleagă,
că-n suflet încă îl mai am
o viață-ntreagă.

Am vrut să mai visez o dată,
doar o singură dată, și…
mi-am răscolit toate frunzele ruginite
cu care încercam
să-mi pictez interiorul sufletului
pentru un zâmbet răsărit peste noapte.

Am încercat, încă odată,
să îți fac pe plac,
să plec din mine, să uit că sunt,
să mă îmbăt la brațul unui… alt,
am încercat să fiu ca tine,
dar crede-mă,
că nu voi reuși niciodată
să fiu ce-ai fost tu pentru mine.

Așa cum nopțile-mi sunt pustii,
clipele-mi ard fără să le pese,
așa cum nu voi putea vreodată
să te ascund niciunde.

Am vrut să fiu om
și am ajuns dorință,
am vrut să zbor și am căzut în hău,
sufletul mi se zbate-n neputință,
mi-e dor de tine, dar
mi-ai făcut numai rău.

Așa cum noaptea vine nedorită,
cum ziua trece fără de popas,
m-ai făcut să mă simt cea mai iubită,
și ai plecat,
în suflet ai rămas
așa cum nimic nu mai contează,
tu ai fost totul.
Totul e trecut, dar e.
Acum nu mai vreau nimic.