În miezul verii

 

 

 

Zadarnic încerc să explic
unei furnici
cât poate produce mușuroiul
contemplând nimicul...

Noroiul se naște mai întâi în suflet,
apoi în albastru...
nimicind nenumărate candelabre
atârnate de cer.

Privește! Mi-e inima îndurerată de ger
în miezul verii.
Nu trebuie decât să
deschizi ochii. Privește!

Totul prinde formă
după pleoapele tale...
Dumnezeu ne-a dat trandafirii
să-l putem iubi printre spini.

Tu dormi în ciuda zilelor pe care
le-ai primit drept recompensă
pentru zgomotul pe care-l lași
în urma ta.